Muzeul național de Etnografie și Istorie Naturală

Fiind cea mai veche instituție din domeniu, muzeul a contribuit la crearea și dezvoltarea majorității muzeelor din Republica Moldova. în timp, acesta a devenit unul dintre cele mai importante edificii muzeistice de talie Internațională, Artistică și Istorică.

Muzeul a fost organizat în octombrie 1889 în baza colecției de exponate a primei expoziții agricole din Basarabia, din initiațiva obștimii progresiste și personal a magistrului în zoologie, membru, iar mai târziu și președinte al Upravei Guberniale de Zemstva, baronul A.Stuart.

Pe parcursul activității sale muzeul a avut mai multe denumiri. Cu toate aceste, în activitatea muzeului au fost permanent prezente două direcții principale: studierea naturii și culturii tradiționale a Basarabiei. De aceea în 1983, o dată cu organizarea Muzeului Național de Istorie a Moldovei, revine la fagașul inițial de activitate ca mai apoi în 1991 să primească și denumirea adecvată activității sale - Muzeu Național de Etnografie și Istorie Naturală.

Sediul Muzeului a fost proiectat de arhitectul V.N. Țâganco, supravegherea tehnică era realizată de către Poluianovski, realizarea - Gr. Lavrov. Construcția Muzeului a fost terminată în 1905, inaugurarea a avut loc în iunie 1906.

Imobilul este primul edificiu construit pentru sediu muzeal. în scopul organizării unor spații ample, s-a apelat la arhitectura islamică, în varianta Țărilor Magrebului(Algeria, Libia, Maroc și Tunisia). Structura spațial volumetrică este simetrică în raport cu două axe, reciproc perpendiculare, în locul intersecției fiind amplasat un volum dominant prin parametri și înălțime, la care din ambele părți sunt alipite câte un pavilion amplu.

Clădirea este amplasată cu o mică retragere de la linia roșie ridicată pe un demisol înalt, care din cauza căderii reliefului, este utilizat numai în partea curții interioare.

Decorația plastică a interioarelor este deosebit de valoroasă. Vitralii policrome în spiritul artei orientale acoperă din interior lanternoul și elemente turnate din fontă a balconului perimetral. Din stucatură au fost modelate stalactite la baza plafonului. Elemente decorative sub forme de bandouri împodobesc partea superioară a pereților.

Fațada este simetrică, cu dominarea pavilionului central, dotat cu lumină superioară printr-un lanternou din tavan. Decorația plastică a fațadelor este în aceiași cheie stilistică cu a interioarelor - panouri policrome din maiolică(specie de faianță), care conturează părțile componente, denticule la coronament, ferestre cu partea superioară în potcoavă, etc. în componența incintei intră și zidul din piatră cu grilaje din fier cu design artistic.

Pe teritoriul Muzeului se află un pavilion construit din lemn, pentru orchestră la manifestările artistice ale Muzeului. A fost construit în 1887, arhitect A.I. Bernardazzi.

Patrimoniul muzeului îl constituie numeroase colecții geologice, paleontologice, zoologice, entomologice, arheologice, etnografice, numismatice, multe dintre ele fiind foarte valoroase și chiar unicale. Cu valoare de unicat sunt scheletul unui Dinoterium Gigantisimus, tezaurele arheologice Carbuna, Larguța, Doroțcaia, colecția de covoare basarabene ș.a. Piese din colecțiile muzeului au fost expuse la diverse expoziții organizate în multe țări din Europa, America, Africa, Asia. Patrimoniul lui servește drept bază științifică pentru cercetătorii din diverse domenii, pentru oamenii de creație. Muzeul dispune de o valoroasă bibliotecă științifică, de săli de expoziții permanente și temporare.