Orheiul vechi
Anna Roșu
Orheiul vechi reprezintă un important complex arheologic, iar zona este destul de interesantă încât să fie printre principalele atracții turistice din Republica Moldova. Se găsește într-un defileu stâncos, adânc de peste 200 m, al râului Răut, la o depărtare de 60 km de la Chișinau. Numele rezervației arheologice și, respectiv, cel al complexului muzeal, provine de la denumirea unei localități istorice, orașul medieval Orhei, care a existat pe aceste meleaguri in sec.XV-XVI, denumire evoluată în Orheiul Vechi, după părăsirea așezării date și întemeierea în alt loc a unui oraș nou, cu același nume, perpetuată pană la etapa actuală.
Complexul muzeistic Orheiul Vechi reprezintă un sistem de monumente istorice și landșafturi naturale amplasate pe promontorii, formate de albia șerpuitoare a Răutului între satele Trebujeni și Butuceni. Din cadrul complexului Orheiul Vechi fac parte două promontorii gigantice (Peșterele și Butuceni), la care se alătură alte trei masive adiacente (Potarca, Selitra si Scoc) amplasate în lanț de la nord spre sud .
La poalele unui deal stâncos, șoseaua care ajunge în vale intersectează râul Răut într-un loc ce are potențial strategic. Din rocile calcaroase se puteau construi case și ziduri, pământul din vale fiind fertil și râul destul de larg. în peșterile de piatră se atestă prezența primelor așezăminte umane vechi de peste cîteva sute de mii de ani. Pe dealul stâncos, în secolele V-III i.e.n., a existat o puternică fortificație a geto-dacilor. Geții la acea perioada aveau un calendar propriu. Printre ruinele fortificației antice se găsește locul unui asemenea calendar, care mai îndeplinea funcția de sanctuar pentru oficierea slujbelor și practicilor religioase in această comunitate antică. S-a conservat într-o stare funcțională mănăstirea ortodoxă rupestră "Adormirea Maicii Domnului" (unele date o atestă drept anterioară sec. XII), lărgită și modificată în stâncă potrivit canoanelor religioase în diferite secole. Acum mănăstirea de călugări poate fi vizitată de turiști în orice perioadă a anului, cu precădere în timpul sărbătorilor creștine. Alături clopotnița ce datează încă din 1820. îți trec fiorii doar când privești la scările înguste și mici ce se ridică înăuntrul clopotniței și totodată purificând sufletul celui care le urcă.
Suprafața complexului arheologic este extraordinar de mică pentru numărul mare al monumentelor naturale și de arhitectură descinse direct din istorie și legendă. Fiecare din aceste monumente provine dintr-un alt timp, își are propria sa poveste și propriul său peisaj. Fiecare monument, privit în diferite anotimpuri, își schimbă înfățișarea, oferind de fiecare dată o altă imagine. Iar toate la un loc, asamblate într-o strictă armonie alcătuiesc minunea căreia i s-a dat denumirea Orheiul Vechi, care, de fapt, este o provocare aruncată capacității umane de natură și de destinul istoric al acestor locuri ,de a reda prin cuvinte impresiile sufletești și vizuale.
Intrând în cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi, nu simți când se termină semnul civilizației prezente, fiindcă este prea puternic socul celui dintâi contact cu lumea din basm dăltuită în piatra care apare brusc în fața ochilor. Amplasat într-un peisaj a cărui alcătuire este uimitor de contrastantă cu relieful obișnuit în general pentru morfologia geografică a Basarabiei, Orheiul Vechi este o colosală și covârșitoare surpriză. Oricâte explicații vor căuta geologii naturaliști și istoricii, nimeni nu va putea explica până la capăt fantastica operă de asamblare într-o tulburătoare armonie a irepetabilei diversități din peisajul basarabean. Este o adevărată operă de artă în care generozitatea revărsată de natură este completată în mod fericit de amprenta umană.
Stând într-un punct fix, sus pe marginea promontoriului de stâncă conturat de malurile Răutului, insinuate șerpuitor pe fundul defileului creat în formă de liră, și contemplând panorama din jur, ai senzația comprimării spațiului și timpului, ca și când cineva le-ar fi pus aici, aducând nepretuițele comori în această tainică ascunzătoare spre a le feri de orice primejdie.




